Pădurea de molift negru şerpuia mohorâtă de-a lungul malurilor îngheţate.Vântul despuiase de curând arborii de veşmântul lor alb de gheaţă, şi în luminapalidă a asfinţitului, trunchiurile negre, prevestitoare de nenorocire, păreau căse pleacă unul spre altul. O tăcere nemărginită domnea asupra întinderii şi întreg ţinutul nu era decât o pustietate nesfârşită şi fără de viaţă,. .